Victor Ciutacu
duminică, 22 august 2010
vineri, 16 iulie 2010
Domnu’ Dan e cu 5 minute mai deştept
Când Dan Diaconescu declara cu emfază într-un interviu, ca răspuns la acuzaţiile potrivit cărora a instituţionalizat prostul gust în televiziune, că vrea să otevizeze România, aşa-zişii fini strâmbau din nas cu superioritate. Între timp, posesorul de Rolls Royce a ajuns domnu’ Dan, a plecat din legendara garsonieră (care era, totuşi, un ditamai apartamentul), şi-a făcut studio tv multifuncţional şi modern, a redescoperit plăcerea şi beneficiile de a face talk show politic, i s-au (re)deschis câteva dosare penale de sertar la DNA de care nu ştia nici dracu-n campaniile electorale, a trecut câteva zile prin arestul cercetărilor penale şi munceşte cu sârg la consolidarea unei construcţii care se intitulează (provizoriu?) Partidul Poporului.
joi, 8 iulie 2010
Cum arată o baie de mulţime fără gutui?
Hai să fim interactivi. Telespectatorii întreabă, Tonomatul răspunde: beuşi, bre, consumatorule care eşti tu consumator, Santal nectar de gutui? Beui şi-mi plăcu. Fiindcă – dincolo de faptul că nu mă pot hidrata exclusiv cu sifonul sau minerala din şpriţul alb, rece, sec şi mult, că stric bunătate de emisiune – are un gust ce-mi stârneşte mie, hodorogului de 40 de ani lovit de criza existenţială a vieţii, nişte nostalgii de pe vremea când eram copil ferice. Sunt nostalgiile vacanţelor mele de puşti răsfăţat de Sinaia în Comarnicul vecin şi prieten, leagăn de tată ciutăcesc.
Unde curţile vecine ale bunicilor şi, respectiv, unchiului meu erau pline de pomi fructiferi. Printre care, aţi ghicit, şi gutui. Din care, pe vremea aia, nu se făcea nectar. Iar dacă unchiul Gică se sacrifica întru desăvârşirea şi consumul ţuicii de prune, verişorii Ciutaci se delectau cu gutuile de pe sobă. Sentimentul mâncătorului de gutui care am fost (şi am rămas) e contradictoriu. Nu era gustul meu preferat, dar nici nu mă puteam abţine. Chestie care mi se-ntâmplă şi azi, în zilele noastre, cum ar scrie povestitorul, când scap la cumpărături/băi de mulţime, pe monumentala autostradă suspendată Mărgeanului din rezidenţialul şi exclusivistul cartier bucureştean Rahova. Nu mă pot abţine de la cumpărat de gutui când ajung în aprozarul preferat. În definitiv, baia de mulţime fără gustul şi mirosul de gutuie e ca nunta fără lăutari şi bătaie pe bani între rudele mirilor.
duminică, 27 iunie 2010
Gotan, Partidului Poporului, Metallica…
N-apucă omul să plece de-acasă şi să se rupă de televizor, că ia ţărişoara foc. M-am întors ieri de la orezărie odată cu intensificarea isteriei dezbaterii publice privind neconstituţionalitatea amputării pensiilor şi, în căutarea unei oaze de linişte, am plecat la concertul Gotan Project. Fără să fie neapărat visul muzical al vieţii mele, mi-a fost bine fără isterie, într-o lume decentă şi linştită. Până când…sms-ul îngerului păzitor a rupt vraja: Dan Diaconescu a fost pus în libertate! Am plecat, la sfârşitul concertului, să bem un şpriţ la nişte prieteni acasă şi să vedem ce mai era de văzut la ora aia din la Campionatul Mondial de fotbal.
vineri, 25 iunie 2010
Traian, cel mai iubit fiu al Murfatlarului
Dincolo de hotărârea Curţii Constituţionale, vreau să desfid categoric alegaţiile de presă trădătoare conform cărora domnul preşedinte nu este iubit. Imaginile din Gara Termini (Roma) şi filmuleţul din România arată, încă o dată, idolatrizarea celui mai iubit fiu al Murfatlarului. Restu-i atentat la siguranţa naţională.